TGI a anunțat public intenția de a emite o obligațiune (bond). Potrivit declarațiilor companiei, acest instrument financiar ar urma să reprezinte un element suplimentar de protecție pentru clienții săi. Totuși, informațiile făcute publice până în prezent ridică o serie de întrebări care, în opinia autorului, pot fi relevante pentru investitori înainte de luarea unei decizii de investiție.

Prezentul articol nu își propune să ofere o evaluare definitivă a obligațiunii anunțate. Scopul său este de a compara informațiile disponibile public cu standardele de transparență care sunt în mod obișnuit așteptate pe piețele financiare.

O obligațiune nu reprezintă, prin ea însăși, o garanție de siguranță

Din punct de vedere juridic, o obligațiune este un titlu de creanță. Emitentul atrage capital de la investitori și se obligă să îl ramburseze conform condițiilor prevăzute în documentația emisiunii.

Valoarea economică reală a unei obligațiuni nu depinde însă de denumirea sa sau de modul în care este promovată, ci în principal de:

• soliditatea financiară a emitentului;
• existența și valoarea reală a activelor care stau la baza acesteia;
• structura juridică a emisiunii;
• calitatea eventualelor garanții;
• precum și posibilitatea investitorilor de a-și valorifica drepturile.

Prin urmare, simpla emitere a unei obligațiuni nu constituie o garanție privind siguranța investiției.

Comunicarea de marketing ridică întrebări

Potrivit prezentărilor publice ale TGI, obligațiunea ar urma să ofere un nivel suplimentar de protecție pentru clienți. În acest context sunt menționate, între altele, rezerve de aur, participații în exploatări miniere și alte active.

Pentru investitori apare însă o întrebare esențială:

Care sunt exact activele care vor constitui garanția obligațiunii și în ce structură juridică vor fi acestea integrate?

Potrivit informațiilor disponibile autorului, în prezent nu există documente independente sau expertize publice care să permită verificarea acestor afirmații.

Ce garanții există efectiv?

Din informațiile prezentate public rezultă că obligațiunea ar putea avea la bază:

• rezerve de aur;
• participații în companii miniere;
• lichidități;
• precum și alte active.

În prezent nu poate fi verificat în mod independent dacă aceste active există în forma prezentată, cui aparțin din punct de vedere juridic sau dacă ele sunt deja afectate altor obligații.

În cazul produselor financiare, transparența privind dreptul de proprietate și existența garanțiilor reprezintă un element esențial.

Întrebări privind structura economică

Specialiștii în domeniul financiar consideră, în general, că același activ nu ar trebui utilizat simultan ca garanție economică pentru mai multe obligații distincte.

În situația în care active care servesc deja drept suport pentru obligații existente față de clienți ar constitui și garanția unei noi obligațiuni, acest lucru ar putea ridica întrebări privind alocarea economică a acestor active.

Dacă o astfel de situație există în cazul de față nu poate fi stabilit fără acces la întreaga structură contractuală și la documentele privind dreptul de proprietate.

Evaluările nu reprezintă automat valori realizabile

Conform informațiilor publice, o parte importantă a garanțiilor ar urma să fie reprezentată de participații în exploatări miniere.

În general, valoarea unei astfel de participații depinde de numeroși factori, printre care:

• rezervele minerale confirmate;
• posibilitatea exploatării economice;
• costurile de extracție;
• evoluția prețurilor materiilor prime;
• precum și evaluări independente.

O evaluare ridicată a unei companii nu înseamnă automat că respectivele valori pot fi efectiv realizate în cazul unei vânzări.

Urmează în partea a II-a:

• sumele diferite menționate public;
• rolul Euroclear;
• avertismentele FMA Austria, FMA Liechtenstein și BaFin;
• documentele care ar trebui puse la dispoziția investitorilor;
• concluzia și avertismentul juridic.